Despre fericire

•Ianuarie 21, 2010 • Lasă un comentariu

În fiecare seară îţi ţopăi pe canapea

îmi arunc hainele prin camera ta în stânga şi în dreapta.

Hai, lasă!

Mă uit la picioarele tale din jos în sus

şi te bombardez cu propoziţii care fac să-ţi crească secreţia de endorfine

încât de fiecare dată te culci zâmbind.

Aştepţi cu nerăbdare să ne întâlnim

nici nu-ţi dai jos cămaşa şi papucii de casă

sari direct pe canapea.

Dar în fiecare dimineaţă uit.

Anunțuri

Glaucom 2

•Decembrie 18, 2009 • Lasă un comentariu

Ai o găleată plină de ochi.

Arunci în sus câte unul deasupra  coriştilor

sar câte trei pe el dar pică la pământ

convulsii,  tremură toţi pe jos

doar puţini mai norocoşi reusesc să-şi înfingă dinţii în el

îl savurează mârâind se luptă pentru el

Domnul cu Pălărie Roşie aplaudă de pe margine înjură

aplaudă din nou

tu tot arunci ochi şi arunci şi arunci

de pe partea cealaltă eu încerc să-i prind

degeaba.

Bagi câţiva în sân şi începi să alergi printre toţi epilepticii

sari peste pietre mă prinzi de după gât şi începi să-mi îndeşi în orbite ochi

unul peste altul, verde peste căprui peste albastru peste ai mei.

Şi tot nu văd.

De pe margine Domnul cu Pălărie Roşie aplaudă.

Pe noi ne-ai uitat ?

•Noiembrie 26, 2009 • 1 comentariu

În dimineaţa asta liniile din palma mea erau negre

şi de sub unghiile mele au ieşit schelete miniaturale

s-au strecurat cu greu

(simţeam înţepături în vârfurile degetelor)

picau cu zgomot pe gresia din baie şi

în loc să se sfarme creşteau creşteau

începeau să se plimbe prin casă, le auzeam oasele scârţâind

şi creşteau creşteau

scârţa scârţa îmi umblau prin sertare

mi-au răscolit hainele şi mi-au răsfoit toate cărţile

au aruncat pe jos toate pozele noastre de familie

pozele alor mei de la cununie botezul fratelui meu poza mea din clasa întâi

şi creşteau creşteau

au inspectat toate oalele din cămară s-au uitat după dulapuri

s-au uitat sub pat

iar când au crescut până atingeau tavanul cu vârful capului

s-au aşezat în şir indian şi unul după altul au ieşit

vedeam cum coboară scările scârţa scârţa

şi cum se fac mici tot mai mici mai mici mai mici.

Maratonul de poezie de la Braşov

•Noiembrie 22, 2009 • Lasă un comentariu

Bună! Poate că unii dintre voi ştiţi deja, dar pentru cei care nu au aflat încă, mâine este maratonul de poezie de la Braşov. Se va desfăşura de la orele 15.00 până în jur de 21.30, în sala TP8 a Facultăţii de Litere(Braşov, normal.) Vii când vrei, pleci când vrei, dar ai grijă să nu-i ratezi pe invitaţii speciali de la 18.00, şi mai ales pe trei dintre membri Luminii de Avarie: Andrei Dosa, Sabina Comşa şi Diana Bercu(da, chiar eu!!), începând cu ora 16.00 :D. Şi dacă mai stai un pic, până pe la 20.40 îl prinzi şi pe „îndrumătorul” nostru, Daniel Puia Dumitrescu. Mai multe detalii despre cine şi la cât citeşte, pe afiş. Te aşteptăm!!

Glaucom

•Noiembrie 13, 2009 • 1 comentariu

În spatele meu aleargă Domnul cu Pălărie Roşie urmat de corul de cântăreţi epileptici.

Mă împiedic. De ce m-am împiedicat?

Domnul cu Pălărie Roşie mă calcă pe mână

îmi întinde bricheta îi aprind ţigara îmi face cu ochiul îi şterg fruntea de transpiraţie

n-o să mai fie niciodată la fel îmi zice sper că îţi dai seama de asta

nici dacă îţi pui mănuşi albe şi ochelari de vedere

cum îi plăcea lui

nici dacă mănânci numai castane timp de o lună şi brânză mucegăită

cum mânca el

nici dacă de acum încolo găteşti doar tartă cu cireşe

n-o să se întoarcă înapoi

de acum o să începi să uiţi şi-o să orbeşti.

O să începi să uiţi şi-o să orbeşti

O să începi să uiţi şi-o să orbeşti

O să începi să….

corul de epileptici îmi cântă sacadat în spate

+ la Meşotă, luni de la 13.00, întâlnire specială cu Lumina de Avarie. Avem multe proiecte interesante să vă prezentăm. Nu ezitaţi să veniţi! Dacă sunteţi interesaţi şi aţi vrea mai multe detalii,contactaţi-mă.

Bună dimineaţa!

•Noiembrie 1, 2009 • 3 comentarii

Foca în care m-am mutat de curând are sub pernă o bombă cu ceas.

Trebuie să am grijă când mă duc la culcare, să-i deschid încet gura,

să intru fără să mă zgârii în colţii ei

îmi pun seară de seară capul pe ficatul ei

seară de seară privesc lumina

care îi intră prin buric ascult ticăitul de sub capul ei

şi adorm şi mă trezesc .

6.45

Mă târăsc cu grijă afară + capul înainte

îmi fac o cafea şi plec la muncă.

în spatele meu aud linguriţa din cana de cafea cum

se izbeşte de toţi pereţii şi de uşa camerei.

la timp!

Ea nu e

•Octombrie 24, 2009 • 5 comentarii

Pantofii ei roşii încă mă mai aşteaptă le fel cum m-a aşteptat şi ea

citind până  când i-au căzut toţi nasturii de la vestă

merg pe vârfuri până la fotoliu de frică să nu calc pe genele ei împrăştiate pe tot covorul

cu degetele de la mâna stângă îi scriu o scrisoare pe praful de pe mobilă cu dreapta îmi piaptăn părul

mă  aşez şi mai deschid încă o dată cartea în care i-am pus inima la presat

după ce-i mângâi miocardul puţin îngroşat dau pagina  îi miros părul pus şi el la păstrat

iau o unghie de-a ei de la pagina 25 o rod mai citesc trei rânduri

închid cartea aş mai deschide-o o deschid mai citesc din ea o închid

închid geamul l-aş deschide îl deschid

aş sări n-aş sări am sărit.